Mass-media şi mass-emigrarea

Ce se mai întâmplă prin România? Despre ce josnicii mai e de scris? Cum să vă conving să vă cărăbăniţi cât mai iute de-aici? Păi, ia să vedem... Cum mi-e lene să scot capul pe fereastră, voi căuta undeva mai aproape - la televizor. Înainte de a începe, menţionez că data scrierii trebii ăsteia e 25 mai, iar ora 5.52. Să vedem ce e de văzut...

Aşadar, ProTV. Teo. Prin studio se orăcăie, se behăie, se mugeşte – nu-mi dau seama bine ce se face, dar cu siguranţă e ceva onomatopeic şi steril din punct de vedere intelectual. Emisiunea în sine ar fi oarecum în regulă, dacă nu ar avea, în proporţie de 99%, damf de manelişti. Ia băgaţi una pentru naşu’ mare, mânca-v-aş pleoapele de erudiţi ne’nţeleşi! Dacă am început cu manele, e de bine... Schimb canalul, pe Atomic TV, unde gagiul ăla de a plecat de la O-Zone se dă în stambă pe englezeşte. Nu sunt conaţional cu el, dom’le! Eu vin din Congo. Mă jur că nu-l cunosc şi că nu am ascultat O-Zone în tinereţe! În fine, trec mai departe... Pe TV K(K) Lumea nişte hip-hapări aspiranţi şi veleitari, al căror nume nu am avut bunăvoinţa să-l reţin, exaltă constipaţia etică a suburbiei bucureştene. În cel mai evident mod “nigga wannabe”. Numai gândul că mai au şi fani îmi duce spasmodic mâna la paşaport. Aşa... Prima TV. Ştiri. Ajungem la partea cu adevărat suculentă. Ploaie. Multă ploaie. Case luate cu arcanul de ape şi duse pe... apa sâmbetei. Ştirea îmi aminteşte cu nostalgie de Tăriceni agasaţi de nesimţiţii ăia de ţărani, rămaşi fără case, şi care cer şi ei acolo o pătură, un cort, o măslină ceva. “Ce vreţi? Hotel?”, zice tracasat prim-motociclistul ţării. Păi are dreptate, să ştiţi... După ce că li se oferă ocazia să-şi scoată nevestele la o seară romantică în gondolă, mai au şi tupeul să cârtească.

Continuând, în aceeaşi cadenţă de neaoşă prostie, ajungem la preferata mea din toate timpurile, iubirea iubirilor în materie de motiv de a pleca: Acasă TV. Unde ce altceva poate să fie la ora asta (de fapt, la orice oră), decât o telenovelă? Ok. Să facem o pauză şi să inspirăm meditativ. Acasă TV. Canal de telenovele. Care, datorită (sau “din cauza” – depinde de ce parte a baricadei sunteţi) faptului că încă mai e, înseamnă că are audienţă. Nici nu-ndrăznesc să-mi imaginez câte gospodine blazate îl vizionează pasionate şi pasionale, lăsând cu nonşalanţă mâncarea soţului râgâitor să se ardă în cratiţă. Sau câte fete “cul” au postere cu Zăvoranca în toaletă. Sau, şi mai rău, câţi gagii se uită pe furiş la “Numai iubirea”, când se duce prietena să se macheze, în baia dotată cu poster cu Zăvoranca. Şi nici măcar n-am ajuns la partea frumoasă. Adică atunci când le-au dat producătorii drumul lighioanelor de Zăvoranu, Dănilă şi Papadopol să se întâlnească cu fanii. Care fani au format o fumuseţe de gloată de descreieraţi, mai ceva ca-n Răscoala lui Rebreanu, şi care se zbăteau înflăcăraţi între lacrimi sincere şi scâncete extaziate la vederea “numai iubiţilor”... E clar! Am plecat, lume. Nu vă faceţi griji, însă, o să vă scriu!