Prostie becaliană

De câţiva ani încoace, un nou tip de prostie s-a cultivat printre rândurile paşnicului popor român, păstrător şi conservator al vechilor tradiţii prostologice. Este vorba de prostia becaliană, ce îl are ca ideolog pe cerebralul Gigikus Bekalides, cunoscut mai nou pe buzele ţărănodului* care-l admiră sub numele de “războinicul prostimii”. Printre marile sale truisme scremute la stână, în zilele când rămânea fără frunze şi trebuia să se şteargă cu pagini din Paulo Coehlo, se numără memorabilele (şi, sperăm, irepetabilele): „Dâng! Dâng!”, „B-B-Bă!” şi studiul aprofundat al celor trei vocale chintesenţiale, numit „Ăăă, Âââ şi Îîî – reflecţii ale meditaţiei”.

Revenind la prostia cultivată de acesta şi adepţii săi, ea este reală şi cel puţin la fel de dureroasă ca orice altă prostie care, prin natura ei imuabilă, există. Cum o măsurătoare mai mult sau mai puţin exactă se cerea cu imperiozitate, s-a inventat gradul de prostie becaliană, exprimat în becali (B). Se lucrează atât cu date concrete, cât şi cu datul cu părerea. Să vă arăt cum funcţionează. Când a dat cu botul pe la varza preşedinţiei, Bekalides a băgat în sân cam 2% din voturi şi a fugit cu ele la stână. La o populaţie de 21,6 milioane de locuitori, asta înseamnă 432 de mii de ţopârlani. Adică un grad de 432.000 B. Ăstea-s datele concrete, la care se mai adaugă şi un mănunchi de date obţinute cu ajutorul complicatului proces intelectual-miserupist al datului cu părerea. Aşadar, pe lângă cei 432 de mii de concreţi mai vin cel puţin un milion de tolomaci (fani stelişti, fotbalişti “wannabe”, manelişti filosofi şi, în genere, lume ce-l consideră pe Bekalides un strălucit produs al capitalismului indigen). Ceea ce ne aduce în faţa unei scârboase cifre de 1.432.000 B (adică peste 6,6% din populaţia României). Cifră de la care porneşte gradul de prostie becaliană actuală.

Dacă vorbele nu vă-nspăimântă nicidecum şi nici nu vă dau ghionţi să vă luaţi zborul din România, atunci aruncaţi cu ochii peste cap şi luaţi în primire graficul de mai jos. Tiii, frate, ce de galben! Şi nici măcar n-am ajuns la prostia maneliană!

* ţărănime + norod = ţărănod